pacifism

tu mǎ tai cu sabia
şi eu te ung
ca pe o felie de pâine
cu o lingurǎ de cuvinte în loc de unt.
tu eşti sarea şi piperul vieţii;
eu, doar o îmbucǎturǎ de desert
pentru un diabetic.

mǎ mir de mirarea mea
când îţi spun “te rog” şi “mulţumesc”
fǎrǎ niciun efect …
ca şi cum nu aş şti
unde duce pacifismul din mijlocul unui trib canibal
iar tu de mult ai eliminat din dietǎ
straniu de multe alimente, aşa, din principiu
şi solidaritate cu cei care ţi-au spus
cǎ omul e mǎsura tuturor lucrurilor
la masa de searǎ.

refuz sǎ îmi cer scuze
când îţi rǎmâne
o fâşie necoaptǎ
din inima mea
agǎţatǎ între dinţi
iar tu îmi faci moralǎ
pentru lipsa mea de politeţe.