cine eşti tu? nu mǎ întreb
cǎci ar fi ca şi cum
uitându-mǎ la cea mai frumoasǎ picturǎ din lume
primul gând care s-ar rǎtǎci în mine
s-ar rezuma la compoziţia chimicǎ a uleiurilor folosite.
tu eşti iubire:
fǎrǎ cuvinte pretenţioase, fǎrǎ inimi desenate la întâmplare,
nici mǎcar cum arǎţi sau cu ce te ocupi nu-i relevant.
tu eşti.
pentru mine mai preţios decât aerul care îmi împrumutǎ
câte o mânǎ de viaţǎ în fiecare zi.
tu eşti
şi rǎmân mutǎ în faţa acestui miracol
ca pǎsǎrile care, de bucuria primǎverii, uitǎ sǎ cânte.
tu eşti tu
şi nimic în univers nu este mai presus
şi nimeni din univers nu îmi poate acorda vioara inimii
la fel ca tine.
cuibǎritǎ ca un pisoi abia nǎscut în sufletul tǎu, eu
renasc
iar tu vii ca anotimpurile. sau ca valurile.
vii şi pleci, cu aceeaşi forţǎ şi niciodatǎ acelaşi.
tu eşti sensul existenţei şi puţin mai mult.
tu dinǎuntrul meu ai întotdeauna un nume
care nu poate fi pronunţat cu limbǎ de muritor.
tu
eşti poezia mea
şi încǎ o metaforǎ
prea divinǎ ca sǎ o scrie cineva
vreodatǎ.
No comments:
Post a Comment