luptele Pandorei

un fir de nisip
îmi intrǎ în suflet

iar eu nu sunt scoicǎ.

*

parcǎ nu mai sunt eu
de când cuvintele tale
se zbat în timpanele mele

ca zgomotul alb
dintr-o canǎ goalǎ
pe care copil fiind
îl confundasem
cu bucuria mǎrii.

*

am crescut mare

iar istoria noastrǎ impreunǎ
e ca elasticul:

poveste lungǎ
cu trecut ridicol de scurt.

lung-metraj
cu o singurǎ replicǎ
sincerǎ.

iubirea mea pentru tine,
pata de culoare
rǎtǎcitǎ într-un film alb-negru.

am crescut mare.
trebuie sǎ mǎ supun
legilor fizicii
aşa cum le defineşti tu.

nu altfel. nu facem compromis.

*

relaţia noastrǎ
rǎmâne într-o cutie
exagerat de voluminoasǎ
din carton

pe care
scrie cu litere de tipar
“fragil”

şi mi-e atât de fricǎ
sǎ o deschid,

încât mai bine
mǎ deghizez în scoicǎ
şi nu plâng
spuma de şampanie
alungatǎ din sticlǎ de sǎrbǎtori -

sǎ crezi cǎ m-am vindecat
de tine.