complexul salvatorului

îmi cumpǎr aripi
de la târgul de vechituri
cu menţiunea cǎ trebuie
sǎ fie aripi la mâna a doua
cu care cineva a încercat sǎ
zboare.
aripi cu care cineva a cǎzut.

îmi arunc ochii
asemenea unor sǎgeţi de darts
în mijlocul mulţimii,
pe marginile meselor uzate
şi pe jos. mai ales pe jos.
mǎsor pǎmântul cu unghia,
poate voi reuşi
sǎ dezleg ghicitoarea
dacǎ cineva s-a mai îngropat de viu
aici vreodatǎ.

caut aripi ieftine
care nu rezistǎ la frig
şi cu atât mai puţin la cǎldurǎ.
caut un vis pe care sǎ mǎ implore vânzǎtorii
sǎ nu-l cumpǎr, cǎ-i pǎcat de bani.
caut ceva atât de ieftin, un chilipir
care sǎ mǎ facǎ sǎ plâng.

cǎci doar aşa am şansa
de a ridica ceea ce înainte
nu putea nici sǎ cadǎ elegant.
numai asta ştiu eu sǎ respir -
aer reciclat.
sper ca atunci când mǎ fac mare
sǎ fiu şi eu ca pǎsǎrile:
voi studia cum se poate dǎrui
aerul deja respirat
unor plǎmâni închişi şi deja prea gri
sǎ mai înghitǎ sufocǎrile lumii.

doar cu aripi la mâna a doua
ştiu eu sǎ zbor.
doar alǎturi de îngerii care abia se târǎsc
pe sub pǎmânt
cred eu cǎ pot sǎ fiu cineva.
cineva ca un balon cu aer cald.
plimbaţi-vǎ în cer cu mine.
vǎ plǎtesc eu sǎ mǎ consumaţi
bucǎţicǎ cu bucǎţicǎ, fantezie cu fantezie.

doar atât vǎ rog, domnule:
sǎ fie aripi la mâna a doua
cu care cineva a încercat sǎ
zboare
şi vindeţi-mi-le numai dacǎ
le-aţi purtat toatǎ viaţa
grele de abia reuşeaţi
sǎ mergeţi.