sevraj

mi-e dor de tine
cum îi e dor rǎspunsului
de întrebarea
pentru care s-au chinuit cuvintele
sǎ se strângǎ laolaltǎ
şi sǎ se ţinǎ de mâini
într-o propoziţie.

ştiu, nu-i nevoie sǎ-mi explici
cǎ tu nu eşti o întrebare,
iar eu trebuie sǎ învǎţ
sǎ stau în picioare
între propria mea majusculǎ
şi propriul meu punct

înainte ca
autorul de comedie ieftinǎ
care ne-a înghesuit împreunǎ
pentru câteva pagini
aşa, de hazul haosului,
sǎ scrie sfârşit -

tu eşti exclamaţie purǎ,
tu zbori printre rânduri
şi numai eu m-aş lǎsa strivitǎ
între coperte.