când mǎ cos pentru cineva

(sǎ nu mǎ mai înţep în acul tǎcerii)




punct cu punct,
învǎţ sǎ fiu cât mai clarǎ
când nu pun punctul pe i;
.
m-am înţepat cu acul tǎcerii
şi mi-a dat imbold sǎ
mǎ cos pentru tine
bidimensionalǎ şi coloratǎ.

pe etaminǎ sunt cea mai vie.

punct cu punct,
mǎ aplatizez
ca sǎ încap
pe sub uşa sufletului tǎu -
doar cât sǎ strecor o scrisoare
atât de intimǎ, încât de dragul
a ceea ce am sǎ-ţi spun,
am uitat cum se scrie.

în limba mea maternǎ, curajul
se furişa, parcǎ, între ghilimele.

în alte cuvinte, iatǎ-mǎ, iartǎ-mǎ,
am pierdut ceea ce îţi datoram,
am spart piesa unicat pe care am
împrumutat-o din lumina inimii
tale.

cu câteva împunsǎturi
şi zeci de ore aruncate la gunoi
în mod artistic,
rezolv prea puţin.
plâng prea puţin.
te strig pe nume
ridicol de puţin.

poate mi se vor împânzi ochii
şi mǎ vor orbi propriile vorbe nerostite
pânǎ când, obositǎ, în ultima noapte
sau mai târziu,
voi deschide larg toate ferestrele
şi-mi voi da voie sǎ recunosc
cǎ mi-a prins un curent sufletul
şi nu mǎ mai vindec de lumina ta.

îţi mulţumesc.