îngrăşământ chimic

mă simt şi arăt a materie brută
care s-a aşezat în autobuzul existenţei
pe locul bătrânei doamne Vid,

dar miros a flori de măr
şi, în curtea voastră din spate,
asediată de lumină, am făcut fructe
entuziasmate de mărime şi culoare.

nu îmi ştiu propriul gust
căci nu m-am savurat pe mine însămi
niciodată,
dar îmi cunosc bine valoarea
în caserola din supermarket.

am parcurs un drum lung
pe picioarele altora.
am crescut din pământ
până era să ating cerul
şi, de frică, de ruşine, am fugit,
m-am adăpostit în mâinile aspre ale grădinarului.

nu sunt demnă
de raiul pe care îl promit.
nu ştiu cine aş fi fost eu
fără îngrăşământ chimic.

nu ştiu dacă în miezul meu
am crescut într-adevăr
cea care vreau să fiu
sau poate, vrăjită de magia
voastră, a celor care aţi considerat
o pierdere de timp să mă şi udaţi,
am reuşit doar să fac fructe din carton
să am cu ce mă lăuda
la trecătorii naivi.