încǎpǎţânare

mǎ rod dinţii soarelui
pânǎ la os.
pânǎ la visele îngropate cel mai adânc
în pǎmântul fiinţei mele.
pânǎ la oasele viselor.

curând, nu mai rǎmâne
aproape nimic
din mine

în afarǎ de puloverul gros de lânǎ
şi privirile mirate ale oamenilor
într-o zi de iulie ca asta
când, dacǎ n-a fost sǎ fim cândva
capodopera universului,

refuz sǎ mai lecturez calendarul
sau lumina ta.