Wednesday, July 11, 2012

nu te-am uitat


fereastra camerei mele
s-a înzǎpezit de ani;
tu nu mai treci pe-aici
şi eu nu mai am ochi liberi
cu care sǎ te vǎd.
ne-am schimbat
ca-ntr-un bildungsroman clasic.

stau la un birou care a uitat
simplitatea caietului
pe care ardeam cernealǎ
şi mǎ gândeam, într-un fel
sau altul, la tine.
am poze care mǎ întind
pânǎ la refuz
ca pe o lingurǎ de miere
cu cǎldura lor;
nu mai am timp, adicǎ
nu mai încap lângǎ tine
de apusul hawaian
care mi se caţǎrǎ pe obraji
de-atâta absenţǎ.

dar, chiar când renunţ
şi chiar când stau nemişcatǎ,
chiar în locurile în care am amintiri
mai puternice decât tine
şi chiar când te estompezi,

sufletul încǎ mi se îmbracǎ în alb

şi vreau sǎ ştii cǎ
portretul meu conţine încǎ
linii de pensulǎ pe care le-ai trasat
tu.









Feb. 5, 2009

No comments:

Post a Comment