m-am ars pe rugul nerabdarii.
tu aveai flacari in gura
iar eu ti-am citit
in frunze de ceai si carti
interzise
ca veneai dintr-un basm
atat de incompatibil cu realitatea
ca aproape am plans
cand m-ai salvat de la o viata
care niciodata nu rimase cu nimic
inainte.
*
m-ai ars pe rugul timpului
pana din hartia care-mi fusese suflet
s-au desprins inapoi
ramurile de copac in suvite,
pentru ca tu fusesesi scris
pe vremea cand dumnezeu era flamand
si cartile interzise se ingropau in mormane
de cenusa
asa ca vocabularul tau nu cuprindea
cuvinte ca focul mocnit
si, uite-asa, te-ai facut incendiu, te-ai
mistuit
fiindca eu vream sa fiu vrajitoarea ta
cea buna
in mijlocul evului mediu.
No comments:
Post a Comment