ma strecor si raman
sus in desisul anilor tai
ca rasina de brad
careia nu i-a fost rusine
sa suporte iarna
o respiratie pe nudul acului -
si sper
printre picaturile de fus orar
si samburii de nor
care au ramas pe alee
ca, peste milenii,
cand pe trupurile noastre
uscate si umezite din nou
se va rescrie arta,
tu sa ma pastrezi inca
intre peretii de ambra
ai sufletului.
No comments:
Post a Comment