Saturday, January 15, 2011

griji

iti faci griji ca-mi fac griji ca marea
si ti-e frica, daca nu o sa mai
ramana nimic cand se retrag
mareele? te culci pe-o parte,
mai mult dezbracat decat vigilent,
dar si-n spatele ochilor tai
se-ntampla ceva: ce oroare
ar fi sa devin si eu doar o
adolescenta nisipoasa, doamne, daca
ma voi praji si eu singura
cu o lentila si-o tona de incalzire globala?

stiu asta, si-mi fac griji
ca-ti faci griji ca-mi fac griji ca marea,
ca nu vreau sa te ancorezi in
lut umed care n-o sa mai
devina niciodata coama de pegas,
ca esti prea realist ca sa mai
poti vedea realitatea.
te-am ascuns intr-o constelatie
si-acuma simt ca tu simti prea putin
praf stelar (of, ce ti-e si cu
fruntile ingandurate?)

c-asa ne iubim, la ruleta,
numa' pe culoarea cu ghinion
fiindca e mult mai greu decat pare
sa dovedesti statistic
si-apoi sa scrii poezie pura
despre sansa ca eu sa fiu
culoarea ta preferata si tu,
a mea.




No comments:

Post a Comment