Tuesday, January 25, 2011

ca toţi ceilalţi



aşa mă îmbrăţişezi tu,
ca o stea care nu-ţi atinge
nici măcar retina.

tu ştii cuvinte frumoase
ca ovidius, exilat din sine
şi cunoscut drept poet
mai degraba decât drept un om
prea bogat în lacrimi
ca să nu le împartă cu nevoiaşii.

aşa mă alinţi tu:

fără să te doară
lipsa de mine în buzunarul stâng de la piept
când îmbraci cămaşa greşită
şi fără să te bucuri
de mine ca de-un diamant
la care doar tu ai ajuns, adânc sub munte
când toţi ceilalţi mineri se îmbătaseră
şi-şi înfigeau singuri stalagmite în piept
de ciudă.

*

nu, tu îmi laşi
distanţa altcuiva, măsurată în mii de paşi
între noi când mor şi renasc în faţa ta

să fii imun la luptele mele
şi să nu-ţi iasă urticarie de la iubirea mea.

cum să te bucuri când eu sunt
una din cei mulţi
şi tu crezi în cremene, nu în a căuta un diamant.
tu ai vertij pe scala mohs
când mă vezi, mă vezi într-adevăr
şi-ai prefera să fi fost orb
pentru că încredere ca a mea găseşti la orice tarabă
cu banii tăi şi cu zâmbetul tău
când nu observi cum îmi tremură buzele.

da, mă ajuţi să sap în mina din sufletul meu
şi să ţin pentru zilele negre ale inimii mele negre
orice comoară aş găsi
şi nu mi-ai cere nici o firimitură de cer
pentru că tu eşti doar cel mai bun
miner
iar eu sunt doar o clipă de căutare în viaţa ta
ca toţi ceilalţi.


1 comment: