autentică

sunt un animal

cu jungla din sânge demult uitată -

teama graţioasă a gazelei,

intruzivitatea pufoasă a pisicii,

loialitatea lupului

după ce a fost dezvăţat să urle la lună.

sunt şi mâncare

uneori

pentru şerpii alunecoşi

din alţii şi din mine însămi

care se încolăcesc în jurul câte unei idei fixe

şi îmi strâng oasele

şi mă înghit pe nemestecate

înainte să pot reflecta

natura nealterată

dinainte de lucruri.

dacă aş fi un sunet,

mi-aş trăi vibraţia

într-un bol tibetan -

prelung, subţire şi

cu forţă

înainte să mă sting

de margini,

de parcă n-aş şti

că mă voi confunda

în final cu liniştea,

aş renaşte de zeci de ori

din propria muzică.

dacă aş fi o culoare,

aş fi roz. mi-aş îndulci existenţa

cu două-trei idealuri nepieptănate

şi aş da mâna cu verdele crud al vieţii

să ne albim împreună

până ajungem la miezul de lumină

al tuturor.

dacă aş fi ceva care străluceşte,

aş fi soarele de ianuarie

pentru că lumina mea

se vede rar, deşi este miezul

tuturor acţiunilor;

iar cei mai mulţi oameni

nu înţeleg că ziua şi noaptea

depind de poziţia lor -

căldura mea este echidistantă

cu punctele cardinale.

dacă aş fi un miros ... mi-aş alege

peste câţiva vapori vagi de cadaverină

rătăciţi prin conştientizare,

o întreagă pajişte proaspătă

în mijlocul primăverii.

aşa m-aş recunoaşte

în oglinda prezentului:

o respiraţie cât o mie de versuri,

un miracol trecut cu vederea

în căutare de confirmări

şi iluzii.