prind tot mai multe
bucăţi de lume
în urechile mele
ca nişte flori care se deschid
din ce în ce mai curioase
să primească ploi hrănitoare
între petale.
fac spaţiu în mine
pentru lumina cu umbrele ei
şi briză şi fulgere şi ceaţă
şi norii cu seninătatea lor
refulată.
mătur cioburile
de prejudecăţi
şi obiceiuri vechi
sparte de podea
cu setea de cunoaştere
dincolo de ceea ce mi-a fost
hărăzit mie.
No comments:
Post a Comment