mici aroganţe

i.

să pofteşti marea la cină

- tu aprinzi lumânările

ferme, cu flacără mică

şi coloana vertebrală de ceară

dreaptă;

ea, amplă, generoasă,

vine cu valurile

calme, doar cât să auzi în surdină

că este vie

şi pe o briză îţi aduce în dar

mirosul de nisip umed -

şi să crezi

că ea e musafirul.

ii.

să ştii numele

şi coordonatele exacte

ale fiecărei constelaţii

şi să n-ai nicio noapte

liberă, fluidă,

lipsită de felinare şi obligaţii,

în care să stai să priveşti

cu gura căscată

stelele.

iii.

în miezul tare, cu gust de nucă stricată

al pandemiei,

să mergi în picioarele goale

pe iarba sălbăticită

până la leagănul din curte,

să te aşezi

şi doar să te laşi

mângâiat şi purtat

de vânt.

iv.

să îţi sufle primăvara în păr

cu putere

şi tu să îţi laşi emoţiile

să zboare în direcţii la întâmplare

ca puful de păpădie.

v.

să te confunzi

cu gustul pufos al unei pere

într-o dimineaţă de august târziu

şi, ca un pârâu subţire,

să îţi curgă dulce-acrişoare

şoaptele verii

pe bărbie.

vi.

să dârdâi pe stradă

într-o aglomeraţie de feţe anonime

şi să se nască

un pui de miros de zăpadă

din nările tale

după ani întregi

în care ţi-ai ţinut respiraţia.










Poezie publicată în volumul Serenitate, Editura Letras, 2020
https://letras.ro/product/serenitate-ebook-epub/