și apoi, întuneric

cuvinte
săgeți
trase de arcași proști
mărul încă miroase a sferă
pământul în plină revoluție
inima mea
se oprește
preț de o nanosecundă
îmi permit fericirea
cuvintele mele ajung în miez
și îl întind până dincolo de cer
nanosecunda pășește
ca un fotomodel
pe lângă noi
iar în mine rămâne doar ecoul
sângelui