Sunday, February 19, 2012

încǎ cinci minute

încǎ cinci minute
pânǎ trag aer în piept
şi risc sǎ-mi transpire plǎmânii
de viaţǎ.

mai lasǎ-mǎ un pic
înainte sǎ-mi reiau
verticalitatea
şi sǎ fiu
copil mare.

azi nu merg la grǎdiniţǎ.
nu am feţe prietenoase
care sǎ insiste,
ca un disc de vinil zgâriat,
cǎ e timpul.
nu-mi aranjeazǎ nimeni
hainele cu care sǎ mǎ îmbrac
pentru a mǎ descurca
în hǎţişul cuvintelor banale
cu sens dublu.

am doar o monedǎ
care cade mereu pe muchie
şi se rostogoleşte
nesigurǎ
ca mine.

fac febrǎ muscularǎ
de atâta stat în cap
pe cerul vostru de asfalt.

nu mai ştiu
unde sunt norii şi unde e ceaţa,
pânǎ unde e cântecul ciocârliei
şi de unde începe ţipǎtul meu,
cât din mine e ocean de tǎcere
şi cât din lume e inundaţie
de prea multe orizonturi.

dar m-a învǎţat doamna la şcoalǎ
cǎ nu se face sǎ întrerup adulţii
când aruncǎ la gunoi curcubee
care cândva mi-au aparţinut, de care aparţineam.
nu-i frumos
sǎ mǎ bag în seamǎ ca sǎ pun eu întrebǎrile mele prosteşti
de parcǎ aş merita sǎ mi se împrumute şi mie
o legǎturǎ de încredere
ca ceapa, sǎ-mi dea lacrimile.

aşa cǎ
mǎ rostogolesc
şi nimeni nu câştigǎ
pariul cu iubirea,
mǎ rostogolesc şi cad
de pe marginea pǎmântului
care trebuie sǎ jur şi sǎ semnez în sânge
cǎ-i plat.

da, da, am crescut
mare cât jupiter.
mi se spune cǎ am sateliţi
pe care alţii nici nu i-au descoperit
încǎ.
da, da, acum se graviteazǎ şi în jurul meu
chiar dacǎ mǎ închid ca uşa unei închisori
sǎ nu vǎd.
da, da, promit
sǎ mǎ las de fumat vise
şi sǎ fac curat între noi.

dar acum, mai dǎ-mi voie un pic
sǎ mǎ pǎcǎlesc
cǎ am o idilǎ cu cearşaful
pentru totdeauna
şi cǎ pǎtura nu mǎ va sacrifica
niciodatǎ pe altarul frigului.

doar cinci minute.

No comments:

Post a Comment