asimetrie

eu sunt capul.
tu eşti pajura.

bine delimitaţi
de grosimea aleatoare
a unei monede uituce
care în fiecare zi se trezeşte
crezând cǎ are o singurǎ faţǎ

pentru cǎ, nu-i aşa? tu dai valoare.
ca mine sunt mulţi. traşi la xeroxul universului.
nu ne distingem unii de alţii
decât din greşealǎ,
dacǎ mǎ murdǎresc pe buza de jos de la neplâns
sau dacǎ îmi rugineşte pǎrul de la corupţie.

tu ai mulţi prieteni
care te îmbrǎţişeazǎ cu privirea.
pe tine te citeşte lumea.
ţie ţi se mulţumeşte..

eu? pe mine m-a sculptat cineva cu multǎ migalǎ
demult, când nu aveam glas sǎ accept sau refuz
provocarea asta la şahul vieţii.
acum nu sunt cine ştie ce piesǎ de artǎ.
doar o copie a cuiva care a realizat odatǎ ceva
care însǎ s-a pierdut în traducerea
de la trǎire la desen.

nu-i nevoie sǎ îmi aminteşti
cǎ tu eşti coroana
şi cǎ eu, chiar dacǎ
mǎ numesc reginǎ într-o zi,
pot fi executatǎ.

tu rǎmâi.

eu sunt paharul cu apǎ
pe care i-l dǎruieşti unui trecǎtor sǎrac.
tu, dragul meu ... tu eşti chiar
izvorul.