atinsă

tu mă atingi

şi îmi eşti alături
ca prospeţimea ploii din nări
când învaţă omul să respire
cu adevărat.

rămânem împreună o vreme,
îmbrăţişaţi peste anotimpuri.

cresc
ca un cristal din pântecul pământului,
cresc din peştera sufletului tău
şi mă ridic singură.
străpung secolele.

te păstrez pentru totdeauna în mine,
ca pe un cadou de crăciun
la care nici nu îndrăzneam să visez
că ar fi împachetat în hârtia subţire
ce mă credeam.

atinsă dinăuntru,

astăzi sunt martor şi actor în acelaşi timp.
observ cum mă întind. îmi alungesc inima.
scot umerii în afară. îmi expun vulnerabilitatea braţelor.
sunt un elastic, până în vârful fiecărui deget -

astăzi, eu sunt cea care atinge

şi las o amprentă unică,
amprenta mea care îţi conţine căldura.