liniştea din ritm

Pe ritm de tobe,
dăm tare muzica sufletului.
Ne mişcăm dincolo de viteză.
Noi ne întâmplăm vieţii
împreună.
Ne întâmplăm aici şi acum
ca un buchet de flori sălbatice.
Când nu îmi rămâne timp să caut,
găsesc liniştea
dintre două bătăi ale inimii mele
în consonanţă cu pulsul tuturor.
Renunţ la umbrelă
într-un uragan de prietenie.
Parcă şi vântul meditează
înăuntrul meu.
Parcă şi ciocârliile
îşi armonizează cântecul
împăcându-şi aterizarea cu zborul.
Uite-aşa, îmi împac şi eu
umbra cu lumina
sub formă de dans.
Nu mai contează că afară
întunericul se foieşte în patul cerului.
Eu îmi sunt pământ. Fac tratat de pace
cu mine însămi
şi îmi cresc rădăcini înăuntrul fiinţei.
Mă nasc din propriul pântec
ca un mugure
care învaţă să sfideze botanica.