nu-i nimic
ca ma gatesti la foc mic,
nicio problema
ca ma lasi sa fierb in suc propriu
desi mi-ai promis
ca ma vei acompania cu degetele tale de pianist
si papilele tale gustative de oenolog
chiar si cand ma ard.
te rog, nici nu te gandi sa-ti ceri iertare;
ar fi prea mult
sa privesti intr-o oglinda murdara
si sa te recunosti
usor, ca printr-un vis lucid,
inca real in proiectiile mele, inca viu
chiar cand eu sunt alba la fata
si-mi creste-n piept
luna rece in loc de inima.
nu, tu stai linistit
ca-ti sunt prea recunoscatoare
si eu, ca un om care orbeste la varsta a treia
si refuza sa invete braille,
iti spun sa nu te chinui cu durerile mele, ca tu esti prea frumos
sa mi te alaturi
intr-o zi ca asta, imbracata in pijamale
mancand popcorn la un film de duzina
cu sperantele mele nepieptanate
in loc de prieteni. in loc de tine.
nu-i nimic-
ca tu n-ai vrut sa ma ranesti niciodata
si, pentru dumnezeu, nu-ti face nici cea mai mica problema
pentru cutitul manjit in rosu pe care-l tii in mana;
c-asa se taie rosiile iarna
si doar tu stii ca nici in povestea mea nu era scris
sa ma-mbalsamezi intr-o raza de soare
pana ma vindec
si devin imuna la arsuri.
nu-ti face griji -
asa sunt eu, o imortela:
eterna si
cu seva uscandu-mi-se in ochi
inainte ca tu sa-ti dai seama
ca ceva s-a schimbat pentru totdeauna.
No comments:
Post a Comment