şi de la o vreme
se aştern mai uşor
serile în mine
la ora potrivită
în echilibrul
dintre soare şi lună.
pot să mângâi
mai tandru decât ieri
spinarea tigrului
când îi explodează
răgetul pe cer.
şi îmi aud gândurile
între două guri de aer
pe care uiţi să le iei
şi îmi simt emoţiile
în corp
ca într-o cutie de bijuterii
deschisă.
miroase bezna a dimineaţă.
îmi cântăresc cuvintele
în unităţi de încredere
şi momente de întâlnire.
şi glasul meu
curge mai ferm printre stâncile
pe care îţi juleşti genunchii
şi îşi găseşte direcţie
să se unduiască
spre locuri mai senine.
fac popas în mine
ca într-o mânăstire
în care cinstesc
viaţa.
No comments:
Post a Comment