sună-mă
ca sunetul
trecutului
făcut confetti din trupul meu
când cade pe
ciment
sună-mă
ca mierla care
mă trezeşte
când e somnul
mai dulce
după o oră şi
cinci minute de victorie
a
insomniacului asupra istoriei sale
secrete
sună-mă
ca o idee fixă
într-un cap
spart
de bordură
la intrarea în
parcul preferat
sună-mă
să îmi arăţi
în peisajul cu
copaci desfrunziţi al vocii tale
că domnul
Chronos e doctor etic
şi nu îmi
şterge suferinţa din inima ta
de marginile
zimţate ale căreia
am desfăcut-o
pe a mea ca pe o portocală
de sticlă
No comments:
Post a Comment