precizie energizată

lovești punctul în moalele capului
cu hotărârea limbii tale
până se duce singur pe i.

în silabe-necate-n consoane cânți frumoase
cuvinte cât razele soarelui la amiază
și fiecare idee se transformă în săgeată,
traiectorie tehnic calculată
de la o inimă la alta, doar o transfuzie
de sânge și de înțelepciune.

ochi injectați cu ser de vară,
prin venele berii curg flori
și nu privești nicio minune
ca pentru prima oară.

pe vârful limbii tale, poezia
are loc lejer într-un singur cuvânt.
pui pantofi peste palme
și zăpada niciunei ierni
nu te poate opri din marșul

spre piscuri visate prin acțiune,
nu prin somn.

tu știi că trebuie să termini maratonul
pentru a atinge surpriza de la capătul propoziției
și că abia când ajungi la linia de final
vei înțelege sensul.