zilele fără
tine
se adună acum
lent
în colierul
meu
mărgele de
soare
şi sunetul
penelor de
păun
plutind
până ajung
între mărgele.
în capul meu
s-au construit
camere
încăpătoare
în care am
ecou
şi nu urmează
nicio avalanşă
căci aici
stau dreaptă
între oglinzi
şi mă reflect
odată cu
infinitul.
dar fără tine
e şi cafea
amară
neîndulcibilă.
mi s-a
cristalizat
sufletul.
am ochi
diabetici,
acum are ferestre
fumurii
care măsoară
cu lăcomie
distanţa
dintre mine şi
celălalt
ca pâinea de
toate
zilele fără
tine.
No comments:
Post a Comment