emancipare

îi miros buzele a cafea
și pielea a tine.

vocea-râu
nu se ascunde
într-o scoică

după anii de orfelinat
din valuri
și secolele de balamuc
închise în pietre șlefuite
de curgerea ei prin timp -

tu ești cerul înstelat.
fruntea ei încrețită,
suprafața râului rapid
ce refuză să îți mai reflecte
imaginea.