trec treizeci de ani
ca trei gânduri
în vânt
miroase a toamnă
și nicio frunză galbenă
pe trotuarul cu copaci răzleți
pe fața
măturătoarei
mândria
aproape
doare
trec o sută
de ani
ca o pădure
de lumânări
stinse
într-o suflare
astmaticul rămâne
cu tortul
cu
întunericul și cu respirația
tăiată
nu mai e
nimeni
trece un
suflet de om
care a
zâmbit a senin
a joacă și
a iubire
și toate
sufletele pe care le-a atins
versuri ce
merită să facă istorie
scrise o
singură dată
cu degetul
în nisip pe malul mării
No comments:
Post a Comment