viaţǎ nepunctuatǎ

suntem
oameni stilizaţi
în vitrina lumii
am fost
sculptaţi greşit
de-am început
sǎ ne mişcǎm
şi am uitat
sǎ fim
statui
cu sâmge din zǎpadǎ topitǎ
fǎrǎ puls
doar câteva stele
pe care le iubim
refuzând sǎ le cunoaştem
refuzând sǎ ne cunoaştem
existând
suntem
oameni stilizaţi
eleganţi pânǎ la ştergerea culorii din cartea ochilor
ne tragem la xerox
dupǎ foile de cer
uneori furtuni
uneori senini
uneori mortali
dar noi suntem nemuritori
fiecare în felul lui
pentru cǎ fiecare în felul lui
nu trǎim
refuzǎm punctul
şi atunci e numai o chestiune de logica poeziei
cǎ nu ştim sǎ folosim
nici virgula