poet rǎsfǎţat

soarele scrie
un rând strǎlucit
pe hârtia subţire a nopţii -

apasǎ tare, nepermis de tare
şi dǎ o gaurǎ de luminǎ
în caietul vieţii mele

ca şi cum i-ar aparţine.

soarele scrie
poezii lungi pe faţa mea
în fiecare dimineaţǎ

şi nu îl pedepseşte

nici linia orizontului
pe care îşi odihneşte
braţele,

nici pǎsǎrile
în al cǎror cântec
se adǎposteşte de ploaie,

nici râul
de a cǎrui suprafaţǎ ridatǎ
se îndrǎgosteşte

şi, culmea, nici mǎcar eu
nu îl pedepsesc
cǎ îmi mâzgǎleşte inima
în fiecare zi
ca şi cum eu aş fi o eprubetǎ
în care sǎ-şi verse el razele
ca un experiment artistic
de mare succes.