ţi-am zis eu

la ce bun
strǎlucesc
dacǎ nu
îndrǎznesc
sǎ-ţi dau
sǎ-mi citeşti în palmǎ
cerul
şi sǎ mǎ vezi
aşa cum sunt eu,
un zâmbet de luminǎ
care bucuros s-ar întinde
peste munţi, pe buzele tale,
de la un capǎt al lumii pânǎ la celǎlalt
împreunǎ cu tine?

închizi ochii
şi îmi pui o întrebare plinǎ
de iubire care n-are-a face cu mine;
la ce bun
am strǎlucit?