Totul

exist
numai în mâinile tale:

*

când ai oase de vânt,
mǎ pierd
în hǎţişurile cerului
şi nu mai ştiu sǎ
r ǎ s a r

*

când ai piele seninǎ,
îmi ies din mine
de fericire, exagerez
şi te exagerez
la superlativ
sub acoperişul unui singur
cuvânt;
atunci cred cǎ sunt
cu tine într-adevǎr
şi nu mai vreau sǎ
a p u n

*

exist
numai în mâinile tale
închiriate la preţ convenabil
cǎci mǎ doare
întrebarea ca o tumoare canceroasǎ
care creşte în mine
şi pe care mǎ abţin sǎ o întreb -

*

m-ai primi sǎ locuiesc
pe gratis şi permanent
în inima ta

chiar dacǎ ţi-aş învǎţa
limba maternǎ
şi aş rima întotdeauna
cu tine?

*

ce prostie
sǎ stau pe podul şubred
al gândurilor!

exişti.

exişti!

ce mai conteazǎ
pânǎ unde ne întâlnim
şi de unde îmi diluez vinul
poeziilor care ne curg prin vene
sǎ nu te îmbeţi prea rǎu
şi nu cumva sǎ exist în lumea ta
prea mult?

exişti.
exist.
ce metaforǎ?