la panda

te fixez cu ochii mei de piatra
ca soimul
si nu-mi scapa miscarea niciunui muschi.
te simt in moalele oaselor
cum oftezi odata cu mine
sau cum se agita cuvintele in tine
cand nu ai rabdare sa ma asculti.

experta in vanatoare, eu stiu
valoarea asteptarii.
cu suflet de cameleon, stau la panda
si nu scot nici macar un sunet alb
ca o pana cazand in nisip,
sa nu ma vezi, sa nu ma certi
ca te invit intre caninii mei bolnavi
sa-mi spui povestea in continuare.

iubite, spune-mi povestea
aia cu caderea din rai,

aia cu mine in rolul protagonistei
careia nu i s-a dat voie sa
distinga binele de rau
si acum trebuie pedepsita
ca nu stie

sau aia cu mine in rolul sarpelui
care intelegea prea in detaliu ce face
cand s-a incolacit in jurul tau
si acum tu te depui ca praful
pe scrisori aproape trimise.

eu ascult.
iar cat timp tu inca
imi mangai urechile cu liniste
si te asortezi cu zambetul meu,

astept la panda

pana iti naparleste inima
si scrijelesti
deznodamant trist mainilor noastre impreunate
pe coaja unui mar otravit.

atunci iti voi putea servi
cotorul trecutului meu
de paria.

pana atunci, te admir
cu ochi de soim
mult prea slefuiti.