lectii despre libertate

i.


mi-ar placea
sa jonglez cu cuvinte noi,
sa le imprastii pe pagina
ca niste farame prost asortate de confetti.
sa rad de lume
si sa imi fac o limba materna
asa cum vreau eu, asa cum nu s-a mai incumetat nimeni.

m-as arde singura pe rug
fara drept de recurs.




ii.


mi-as dori
sa te privesc in ochi,
sa fim noi
ca oglinzile care oglindesc alte oglinzi.
stii la ce ma refer?
te pierzi in ele si vezi infinitul.
asa m-am gandit candva, sa imi pierd trecutul
si sa gasesc o samanta de mine in viitorul tau.
sa zambesc si sa nu-mi fie rusine
de ecoul zambetului meu pe fata ta.

mi s-ar ridica fiecare fir de par
si mi-ar huidui inima
de groaza sa nu dai tu tonul.




iii.


m-as vedea
intr-o alta poveste
decat imi spuneau batranii mei
la culcare cand aveam cinci ani
si inca-i lasam sa ma mangaie
ca pe o pisica.

as scrie o poveste plina de neologisme,
in care sa inving intotdeauna
cu fata limpede,
sa fremat ca tufele de trandafiri
parfumate in bataia vantului.
o poveste care sa fie adevarata
si sa nu mai fi fost scrisa
inainte de a ma fi nascut eu.

s-ar despica marea in patru
si s-ar sparge punctele cardinale in mine
ca paharul unui alcoolic
care a uitat gustul
vietii.




iv.


libertate, spui? cu ce drept,
cand eu slefuiesc fierul
din care apoi imi fac singura
gratii
si ma infasor iremediabil intre ele?

eu sunt fata limpede a raului de munte.
dansez cu pietrele
si uneori imi esti cer atat de senin
incat te iubesc;
alteori, ma doare nisipul
si inca te iubesc, asa, cu norii tai
si cu pasarile tale migratoare.

dar destinul meu ramane oceanul.




v.


inot in mine insami
si chiar cand nu ma inec, tot simt
cum altcineva da tonul in filarmonica inimii mele
iar bratele mele sunt inca prea imature
sa nu iti adopte ritmul -

oricat de incompatibil cu lira sufletului meu.
oriunde m-ar duce curentul.
oricine ai fi “tu”.




vi.


n-am putea pretinde ca a ma ineca este o arta?

asa, de dragul criticilor.
asa, de dragul de a nu te fi iubit pana la ultima respiratie fara sa ofer ceva in schimb.