povestea noastra

atata am eu, povestea noastra:

eu sunt aluatul pe care il framanti prin somn, fara sa stii
si pastrez in mine o samanta de credinta
ca dimineata, macar intr-unele dimineti, te trezesti
si tu cu sufletul copt ca o paine pufoasa
iar undeva in maduva oaselor, imi vei sti intotdeauna mainile
care ti-au alintat inceputul tau, ca al unui basm in devenire.

tu esti big bang.
milisecunda din viata mea
fara de care nu ar fi existat nimic,
fara de care n-as fi putut nici sa mor.
explozia prin care a inceput sa se cladeasca
pacea.
tu esti mugurele de lacrima din coltul ochiului meu
pe care nu il plang
pentru ca este bine asa, sa am ceva ce nu mai intelege nimeni,
o caldura cunoscuta de toti drept superstitie
in care numai eu imi pot duce iernile.

aluat de paine si big bang.
am putea medita, sa cugetam la ceea ce ne pune in miscare
sau sa nu mai gandim deloc, sa ne lasam inima
naravasa,
de un rosu indecent. sa ne traiasca ea pe noi-

dar panificatia si astronomia nu se amesteca in lumea reala.
respiram in eprubete etanse
si disparate in timp, chiar daca tu imi explodezi in inima timp de o milisecunda
si dai nastere unui nou univers in mine.

ca un cersetor care-si traieste ziua
dintr-o firimitura de paine uscata
si un vis,

atata am eu
sa-mi fac foc in piept:

povestea mea despre noi.