textura terorii

privirea ta
pe pielea mea
arde

tăcută lupoaică
ce și-a uitat mama lună
și haita

privirea ta insistă
pe pielea mea

lupă
să mă văd mai bine
prin tine

mă arde nerăbdarea
în care mă împiedic
ca într-un ghem deșirat
deși știu că mă prinde
timpul din urmă
că trebuie
să îmi țes la război
minuțios din fiorii
de pe șira spinării
Pacea

și vreau să îmi fii martor
cum mor la foc mic
de șase sute de ori pe minut
și tot nu mă sting

prin privirea ta
pe pielea mea
simt

sunt flacără
dar mai am nevoie
de multe minute
să se îmblânzească
frigul în mine