recunoaștere

cazi de pe fața pământului
ca o lacrimă
fără să știi
cum ai schimbat istoria
tu, un strop de apă
cu sare și voință.

aluneci.
absența ta se freacă de genunchii mei împietriți.
o umbră se întinde elastică în mine
și încă nu știu până unde
dar știu că nu suficient.

tu
cât un fir de praf
ești însuși universul
în felul tău
irepetabil.