ceasornicarul pe limba minutelor şi clipelor caramelizate
care se întind nepermis
- nu vorbeşte, ci îi bate inima.
se confundă cu munca lui
învechită în epoca vitezei şi a informaţiei gratuite,
goale de iubire, cu picioare fine de
stăpână în faţa sclavului său, omul de cultură.
s-a spart ecranul luminat care îi despărţea
sufletul de unităţile reci de măsurare a scurgerii vieţii
din corpul cronic neîmbrăţişat
şi anii ceasornicarului aleargă o mie de maratoane în
fiecare minut
sfidând clipele elastice care nu se rup oricât de mult le-ar
întinde
suferinţa din oasele lui încă prea neîncercate de vremea
a cărei ecou a devenit
el, ceasornicarul
rămas cu nimic şi cu inima cât un atom de groază ce-l
ţine în
viaţă.
No comments:
Post a Comment