de când mi-ai
umplut valiza
cu argumentul
de nerăsturnat
pentru
gunoaiele
pe care deja
le târam
după mine, cu
muşchi indignaţi,
mi-am locuit
gândurile
cioplindu-mi
cu ele din corp
corabie cu
pânze
să mă împingă
vântul
spre o zare
cât unghia de la degetul mic
spre care
categoric refuz să privesc
cu mai mult
decât poezie
în ochii ăştia
ai mei
de pământ, nu
de uscat.
No comments:
Post a Comment