Singurătatea este când
se tace tot ceea ce ar fi putut da viaţă.
când în fiecare om zvâcneşte foc
doar cât pentru un incendiu
şi nu ajunge nici la călcâiul iubirii tale.
când îţi arde curajul până rămân din el
doar franjuri de respingere şi carne
răcită, îmbibată în frică
şi n-are cine să aştearnă o pătură groasă în jurul tău
ca şi cum ar vrea să te coacă la lumina
ochilor lui care te văd şi nu vor niciodată mai mult.
*
Dragi îţi sunt
lucrurile a căror culoare se întinde spre tine
precum nişte braţe gata să se dedice umerilor tăi
pregătiţi
ca unei noi religii, în care n-au apucat oamenii
să facă întuneric.
Dragi îţi sunt lucrurile
a căror textură miroase a rai
şi a căror loialitate îţi explodează în corp
ca un acasă unde ajungi
şi parcă deja te locuieşte odihna.
Dragi îţi sunt lucrurile care te fac vie
şi îţi permit să curgi, iubindu-le deci iubindu-te
în miezul tăcerii ăsteia care te taie
şi îţi scobeşte în piept cu lingura şi îţi scoate inima
şi o serveşte oamenilor care cer
mai mult, mai mult, mereu mai mult.
Dragi îţi sunt lucrurile care prind viaţă
doar în mâinile tale
de artist.
*
Dragi îţi sunt firimiturile de flacără
când tu nu ai arde în inima nimănui ...
No comments:
Post a Comment