culeg pentru tine cuvinte târzii
ca lacrimi din bărbia copacilor
care nu au ştiut să-şi îmbrăţişeze luna
cât era noapte.
îmi îndoi ochii
şi îmi modelez inima
pentru că acum mai am doar linişte
din care să îţi creez
aceste cuvinte târzii ... atât de goale de silabe
pe cât încărcate de sens.
mă întind spre tine
pe un vers ca o ramură subţire
şi mă prefac în umbra ta.
şi tac în cor cu lumina ta
mai pală decât aş fi vrut
şi mai preţioasă decât am ştiut.
mă sparg de malul trecutului ca un val.
mă împinge vântul către tine
şi renaşte în mine iubirea
... ca un cal troian?
stau la margine de drum şi culeg
zgomot alb pentru ieri
din praful rămas de pe tălpile tale;
nu am nimic nou să-ţi ofer;
doar că astăzi, pentru un minut,
în onoarea ta -
întunericul de negrăit din gâtlejul meu
este Altfel.
No comments:
Post a Comment