şi nimic despre clipa când m-am simţit
mină de creion tocit la vârf şi la rimă.
şase ani şi am învăţat, quark cu quark,
că şi cristalele cresc -
tu ai gâsit seminţe de lumină
uitate adânc în pământul ochilor mei
şi eu le-am cusut, rază cu rază,
până am confecţionat un nou soare.
în şase ani de căutare
ai timp să-ţi tai mâinile
şi să sângerezi din suflet,
ai timp să nu îţi mai recunoşti amprentele
şi să-ţi dezmoşteneşti sistemul solar, construind altul ...
în şase ani, singurul lucru
de care nu ai timp, este să nu fi
cea mai importantă stea
măcar pe o faţetă a unui diamant
cu nume propriu şi spirit de strălucire.
în şase ani de căutare, se schimbă
până şi legile fizicii.
No comments:
Post a Comment