ADN-ul unui vis în timpul siestei

În pântecul cerului, se ţes culorile viitoarei lumini

cernute printr-un nor. Se va naşte, rebelă,

trecând printre graniţe de ramuri înfrunzite şi cântec de pasăre

şi, poate, unele raze vor ajunge pe pământ

să scrie destinul cu numere romane.

Viaţa de sus în jos trece şi prin mine

ca un blestem binevenit. O caniculă care vrea,

când creşte mare, să se facă poezie,

să dea lumii-napoi înzecit, o meditaţie

de umbre la care să stai şi să te aştepţi

până devii un tu mai tu decât erai înainte.

Aşa cum fără orbi, nu există lumină adevărată,

nici fără nori nu există cer senin; dar uneori, dacă

priveşti până în inima de întuneric a soarelui la amiază,

vei observa cum se naşte întreaga lume 

din zdrenţe de ceaţă

din care, cu atenţie şi răbdare,

chiar tu poţi scrie un nou destin.









Foto: Raluca Dinescu