teren minat

faţă în faţă cu tine,

îmi înec paşii

ca pe nişte pisoi

mult iubiţi.

în spate, ei ar fi

victimele paşilor tăi

mai rapizi şi mai aritmici

decât ai mei,

nişte tigri

care nu îşi recunosc

strănepoţii.

la stânga, spre estul

care era cândva inima ta,

sunt doar ruine acum.

continuă doar un război rece

şi mă tem că din cauza ta

îmi va face pneumonie

istoria.

în faţă, pe cel mai drept drum,

mă aştepţi cu braţele deschise

ca nişte săbii îndrăgostite

de sângele curgându-mi pe obraji;

mi-e groază să te privesc în ochi

şi să îmi dau seama că a îi deschide

pe ai mei către tine

nu schimbă nimic, căci coşmarul

a evadat din noapte şi mi-a asediat

fiecare minut ca o coală de hârtie

goală de sens.

la dreapta, să fug cu prietenii spre alte zări

este ilegal în ţinutul gâtlejului tău

şi poate de asta dai drumul din lesă

tuturor gândurilor cu incisivi de ţipăt

să facă zdrenţe din mine

şi să le dăruiască cerşetorilor

drept experienţă coaptă

până i-a crescut zeamă de înţelepciune

în măruntaie.

înăuntru, explodează cerul

într-un tunet

şi eu, asurzită, mă prefac în confetti

de lumină la apus

sfâşiată de ghearele nopţii

din vocea ta plată.

nu am unde să mă duc. stau nudă în faţa ta, nemişcată

ca ideea unui copil pedepsit pentru că a respirat adânc.

virgină vestală dinainte de a mă naşte, doar veghez

ultimul foc din mine, să nu se stingă.