Thursday, June 2, 2011

pata oarba a sufletului (ridicarea cenzurii)

m-am inselat.

ochii de catifea nu ajung.

uneori chiar e nevoie de
cuvinte,

cuvinte calde ca un iunie
tinut in lesa de soarele adolescent
care se uita in sine si uita
ca si universului ii trebuie
explozia de lumina, vulcanul care erupe
si abia mai incape in suflet.

ma uit prea mult in mine si uit
uneori ca nu doar mie imi trebuie universul,
timp si spatiu
sa vorbesc singura intr-un limbaj exagerat de intim.

*

asa ca imi dau voie
sa iti stralucesc pe fata.

ma opresc un pic
ca punctul de sub semnul intrebarii
si verific daca inca iti mai e frig,
daca inca imi mai tremura mainile,
daca te-am iubit prea mult si risc sa ajung pitica alba.

dupa care continui;
iti dau voie sa te cuibaresti in gradina mea, sub un tei
sa-ti tina umbra cand dormi
si sa poti dansa in picioarele goale pe iarba
din sufletul meu.

*

poate ca “prea mult” e un basm intors pe dos
si nu voi lasa raul sa invinga binele
intre paginile cenzurate ale vietii mele.

poate ar fi mai bine
sa imi fac ochi din sticla
in care te vei oglindi asa cum esti, suflet catifelat
si cuvinte legate cu fundita aurie
in care incape toata caldura.




No comments:

Post a Comment