atasament

mă leagă de tine un singur fir.

ne înnodăm şi deznodăm.
din când în când, mă faci fundă roşie
şi eu mă împlinesc atât de mult
alături de tine
încât mă ofer trecătorilor
ca pe un trandafir de hârtie.

te cos în viaţa mea
ca pe un goblen
după cea mai frumoasă pictură
pe care le-a fost dat vreodată ochilor mei
să o mângâie cu o privire,
cu un boboc de lacrimă.

îmi trezeşti amintiri pe care nu le vreau
şi în acelaşi timp le primesc cu căldură:
că atunci când eram mică, deşi ştiam cuvinte sfinte,
nu am crezut nicio clipă în miracole
cum ar fi a creşte
rădăcini în solul fertil al inimii celor dragi.

acum am învăţat de la tine limbajul încrederii:
am gângurit alfabetul împreună
până când ni s-a tipărit divinitate în suflet
şi nu vom mai fi niciodată aceiaşi

pentru că ne-a legat un fir din pânza de păianjen.