m-am așezat în tine
ca într-o pernă mamă.
ca și cum întregul stol de idei
care mi se cuibărise în cutia craniană
și o căptușise cu puf,
zbura din mine definitiv.
ca o inimă orfană, așa eram eu
când mi-am întins corpul lung și moale
în iubirea ta.
poate mi-ai zărit ochii
din care curgeau tăciuni aprinși.
poate mi-ai simțit brațele
ca niște păraie înguste
cum se dilatau în jurul inimii tale.
poate ai înțeles
un vers din poezia fărâmăicioasă
din care eram plămădită
înainte.
acum am inimă din oțel inoxidabil.
scriu frumuseți folosind doar trecutul,
ascunzându-mă în spatele gramaticii,
să nu mă prinzi
și, din când în când, îmi scriu mie
de dor la modul imperativ, cu istericale și venin,
ode stolului de idei care, fugare, au rămas
doar atât.
un regret neputincios în vârf de pix.
No comments:
Post a Comment