păstrătoarea secretului
învaţă să şoptească sunetul patinat al tăcerii
ca pe un sacrificiu ritual
de sine.
zeii la care se închină păstrătoarea secretului
sunt altfel, altă specie de iubire,
un fel de îmi pare atât de bine că te-am cunoscut
încât am onoarea să nu te contrazic
când spui că vei muri.
păstrătoarea secretului
îşi conservă zborul în insectarul
amintirii lui ca o lumină
ce străluceşte dincolo de la revedere.
păstrătoarea secretului
nu moare niciodată.
doar geme sub greutatea
sonatei de linişti impuse
şi loialităţilor pe care le-a înfiat pui
când nu ştia că din ele vor ieşi
leoaice care ar muşca-o fără remuşcare
dinspre inimă, în afară ...
No comments:
Post a Comment