numai
când ți-e iarnă
îți
amintești de mine:
un
corp fără emoție
să-ți
țină de cald.
parfum
de floare
a
cărei sămânță
nu
te-ai aplecat
să
o plantezi.
*
dar
de primăvară, îți amintești?
când
ai fost botezată în râul Bucurie
și
ai împărțit marea
în
câte ziduri miraculoase a fost nevoie, minus mine.
când
tot ce exista în mine, din punctul tău de vedere,
era
nimicul - și pe atunci nu știai
că
din nimic se face big bang
și
că poate, cândva, flacăra efemeră de care vei avea nevoie
va
fi născută din emoția mea.
*
eu,
astăzi, sunt
doar
un incendiu nimicitor pentru tine.
No comments:
Post a Comment