iubirea în colțuri
de catifea
acum mă ocolește
precum apa, corpul bătrân al gâștei:
știu deja unde duce
cărarea asta din voci împletite
ca un cocon de mătase -
ne întoarcem precum phoenixul superficial
în aceeași stare din care ne-am înflăcărat prima dată.
mă mângâie catifeaua iubirii tale zig-zag. mi-aduce
aminte
de toate iubirile mele zig-zag și, de pe piscul muntelui acum,
văd cum am alunecat de fiecare dată.
îmi aud propriul glas ca pe o chemare înapoi în mine.
știu că aici, la mine în gât, sub omușor, unde mi-e focul
mai crud,
nu este loc și pentru tine.
No comments:
Post a Comment